strofic

STRÓFIC, -Ă, strofici, -ce, adj. Care aparţine strofei, privitor la strofă. – Din fr. strophique, germ. strophisch.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



strófic adj. m., pl. strófici; f. sg. strófică, pl. strófice

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



STRÓFI//C stroficcă (stroficci, stroficce) Care ţine de strofă; caracteristic strofei. /<fr. strophique, germ. stophisch

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



STRÓFIC, -Ă adj. 1. (Despre versuri) Care formează strofe. ♦ (Despre o piesă vocală) Care se repetă identic, de fiecare dată însă pe versuri diferite. 2. (geol.) Mişcare strofică = mişcare tectonică verticală. [cf. fr. strophique, it. strofico, germ. strophisch].

Trimis de LauraGellner, 18.04.2008. Sursa: DN



STRÓFIC, -Ă adj. 1. (despre versuri) care formează strofe. ♢ (despre o piesă vocală) care se repetă identic, de fiecare dată însă pe versuri diferite. 2. (geol.) mişcare strofică = mişcare tectonică verticală. (< fr. strophique)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN