stricăţel

STRICĂŢEL, -EÁ, -ÍCĂ, stricăţei, -ele, adj. Diminutiv al lui stricat (7); (cam) depravat, corupt. ♦ (pop.) Cu obrazul acoperit de mici cicatrice (în urma vărsatului). – Strica + suf. -ăţel.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



stricăţél adj. m., pl. stricăţéi; f. sg. stricăţícă/stricăţeá, pl. stricăţéle

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic