- sterpiciune
- STERPICIÚNE s.f. (Rar) Faptul de a fi sterp; sterilitate. – Din sterp + suf. -ic-iune.Trimis de gall, 05.10.2008. Sursa: DLRM
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
sterp — STERP, STEÁRPĂ, sterpi, e, adj. 1: (Despre pământ, locuri etc.) Care nu rodeşte (suficient), care nu este productiv; neroditor. ♦ (Despre epoci, ani) În care pământul nu a rodit (suficient); sărac în produse ale pământului. ♦ fig. (Despre… … Dicționar Român