bestiar

BESTIÁR, bestiare, s.n. Antologie medievală de fabule sau de povestiri alegorice cu animale. [pr.: -ti-ar] – Din fr. bestiaire.

Trimis de paula, 02.06.2002. Sursa: DEX '98



bestiár (gladiator) s. m. (sil. -ti-ar), pl. bestiári

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



bestiár (culegere) s. n. (sil. -ti-ar), pl. bestiáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



BESTIÁR¹ bestiari m. (în Roma antică) Gladiator care luptă cu fiarele în spectacole publice, pe arenele amfiteatrelor. /<lat. bestiarius

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



BESTIÁR² bestiaruri n. înv. Luptă între oameni şi bestii, practicată pe arena circului. /<lat. bestiarius

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



BESTIÁR s.m. Gladiator care lupta cu fiarele sălbatice în arenele amfiteatrelor romane. // s.n. Luptă între oameni şi animale, care avea loc în circuri. [pron. -ti-ar, pl. -ri, (s.n.) -re. / < lat. bestiarius, cf. fr. bestiaire].

Trimis de LauraGellner, 09.03.2006. Sursa: DN



BESTIÁR s.n. Gen de lucrare, caracteristică evului mediu, cuprinzând culegeri de fabule sau de povestiri alegorice despre animale. [pron. -ti-ar, pl. -re, -rii. / < fr. bestiaire, cf. lat. bestiarius < bestia – animal, it. bestiario].

Trimis de LauraGellner, 09.03.2006. Sursa: DN



BESTIÁR I. s. m. cel care lupta cu fiarele sălbatice în arenele amfiteatrelor romane, în circuri. II. s. n. loc în care sunt închise animale sălbatice. (< lat. bestiarius, fr. bestiaire)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN