besactea

BESACTEÁ, besactele, s.f. (înv.) Cutioară (de lemn) frumos ornamentată, în care se păstrau bijuterii, obiecte de cusut, tutun etc. [var.: (reg.) besacté, besecteá s.f.] – Din ngr. bestahtas.

Trimis de paula, 13.07.2006. Sursa: DEX '98



besacteá s. f., art. besacteáua, g.-d. art. besactélei; pl. besactéle

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



BESACT//EÁ besacteaéle f. înv. Cutie mică (din lemn sau din alt material) frumos ornamentată, care servea pentru a păstra bijuterii, obiecte de cusut, tutun etc. [art. besacteaua; G.-D. besactelei] /<ngr. bestahtas

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



besacteá (-éle), s.f.- Cutie, sipet. – var. besacté, bişacte(a), bisacte(a). tc. beştahta (Roesler 589; Şeineanu, II, 47), cf. ngr. μπεζαϰτᾶς.

Trimis de blaurb, 22.08.2006. Sursa: DER