stelarator

stelaratór s. n., pl. stelaratoáre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



STELARATÓR, stelaratoare, s.n. (fiz.) Dispozitiv utilizat pentru studiul reacţiilor nucleare controlate, bazat pe producerea unui câmp magnetic toroidal generat de bobine elicoidale exterioare şi care menţine plasma într-un spaţiu limitat, izolat termic, la temperaturi ridicate. – cf. engl. stellarator.

Trimis de ivascu, 03.09.2007. Sursa: Neoficial