- bernardin
- BERNARDÍN1, bernardini, s.m. Câine mare, cu părul lung, de culoare albă cu pete roşcate, originar din Elveţia, dresat pentru găsirea persoanelor rătăcite în munţi; saint-bernard. – Din germ. Bernhardiner.Trimis de paula, 02.06.2002. Sursa: DEX '98BERNARDÍN2, -Ă, bernardini, -e, s.m. şi f. Călugăr sau călugăriţă catolică din ordinul care poartă numele sfântului Bernard. – Din fr. bernardin.Trimis de paula, 02.06.2002. Sursa: DEX '98BERNARDÍN s. (zool.) saint-bernard.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimebernardín s. m., pl. bernardíniTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficBERNARDÍN1 bernardini m. 1) Specie de câini de talie mare, de culoare albă cu pete roşcate, dresat pentru a descoperi drumeţii rătăciţi (iarna) în munţi. 2) Câine din această specie. /<germ. BernhardinerTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXBERNARDÍN2 bernardină (bernardini, bernardine) m. şi f. Călugăr (călugăriţă) catolic din ordinul înfiinţat, în sec. X, de Bernard. /<fr. bernardinTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXBERNARDÍN, -Ă s.m. şi f. Călugăr(iţă) dintr-o congregaţie desprinsă din ordinul benedictinilor, printr-o reformă făcută de Bernard de Menthon în sec. X. [< fr. bernardin].Trimis de LauraGellner, 09.03.2006. Sursa: DNBERNARDÍN s.m. Câine mare, de culoare albă cu pete roşii, originar din Alpii elveţieni, folosit mai ales pentru a descoperi drumeţii rătăciţi (iarna) în munţi. [< germ. Bernhardiner].Trimis de LauraGellner, 09.03.2006. Sursa: DNBERNARDÍN1 s. m. câine de talie mare, viguros şi musculos, alb cu pete roşii, dresat special pentru salvarea drumeţilor rătăciţi în munţi; saint-bernard. (< germ. Bernhardiner)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNBERNARDÍN2, -Ă s. m. f. călugăr(iţă) dintr-o congregaţie desprinsă din ordinul benedictinilor. (< fr. bernardin)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.