stalactită

STALACTÍTĂ, stalactite, s.f. Depunere calcaroasă de formă conică fixată cu baza pe tavanul unor goluri subterane (peşteri, galerii), rezultată din depunerea, de-a lungul timpului, a calcitului din picăturile de apă. – Din fr. stalactite.

Trimis de dante, 25.07.2004. Sursa: DEX '98



stalactítă s. f., pl. stalactíte

Trimis de siveco, 01.05.2007. Sursa: Dicţionar ortografic



STALACTÍT//Ă stalactităe f. Coloană calcaroasă de formă conică, fixată de tavanul peşterilor şi al galeriilor subterane şi formată prin scurgerea de apă cu conţinut bogat de carbonat de calciu. /<fr. stalactite

Trimis de siveco, 15.10.2008. Sursa: NODEX



STALACTÍTĂ s.f. 1. Formaţie calcaroasă în formă de con alungit, care atârnă de tavanul peşterilor. 2. (Arte) Element decorativ care imită în mod stilizat forma unei stalactite. [var. stalactit s.m. / < fr. stalactite, cf. gr. stalaktos – care pică].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



STALACTÍTĂ s. f. 1. formaţie calcaroasă, ţurţur, care atârnă de tavanul peşterilor. 2. (arhit.) element decorativ de această formă. (< fr. stalactite)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN