- stagna
- STAGNÁ, pers. 3 stagnează, vb. I. intranz. (Despre fluide) A sta pe loc, a nu curge. ♦ fig. (Despre abstracte) A nu realiza nici un progres; a nu se dezvolta, a nu progresa. – Din fr. stagner, lat. stagnare.Trimis de dante, 25.07.2004. Sursa: DEX '98STAGNÁ vb. 1. (reg.) a băltăci, a (se) bălti. (Apa de ploaie stagna pe ogor.) 2. a lâncezi, a trena. (Afacerile stagna.) 3. (fig.) a lâncezi, a vegeta, (rar fig.) a tânji. (Viaţa oraşului stagna.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimestagná vb., ind. prez. 1 sg. stagnéz, 3 sg. şi pl. stagneázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA STAGN//Á pers. 3 stagnaeáză intranz. 1) A se afla în stare de inactivitate; a sta pe loc. 2) (despre ape) A fi în nemişcare. 3) fig. A se opri din dezvoltarea ascendentă; a nu progresa. /<fr. stagner, lat. stagnareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSTAGNÁ vb. I. intr. 1. (Despre ape) A se opri, a sta, a nu curge. 2. (Despre abstracte) A sta pe loc, a se afla în inactivitate. [< fr. stagner, cf. lat. stagnare < stagnum – mlaştină].Trimis de LauraGellner, 04.05.2007. Sursa: DNSTAGNÁ vb. intr. 1. (despre ape) a sta. 2. (despre abstracte) a sta pe loc, a nu se dezvolta. (< fr. stagner, lat. stagnare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.