stadialitate

stadialitáte s. f., g.-d. art. stadialităţii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



STADIALITÁTE s.f. Teorie idealistă, formulată de n. I. Marr şi aplicată de adepţii lui, care explica trecerea limbii de la o calitate veche la alta nouă prin explozii bruşte. [pron. -di-a-. / < stadial + -itate].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



STADIALITÁTE s. f. 1. caracter stadial (1). 2. teorie antimarxistă idealistă care explica trecerea limbii de la o calitate veche la alta nouă prin explozii bruşte. (după rus. stadialnosti)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN