stacană

STACÁNĂ, stacane, s.f. (pop. şi fam.) Cană de pământ, ceaşcă sau pahar mare. ♦ Conţinutul unui astfel de vas. [var.: (reg.) stacán s.n.] – Din rus. stakan.

Trimis de dante, 25.07.2004. Sursa: DEX '98



stacánă s. f., g.-d. art. stacánei; pl. stacáne

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



STACÁN//Ă stacanăe f. pop. 1) Cană mare. 2) Conţinutul unei asemenea căni. /<rus. stakan

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



stacánă (-ne), s.f. – (Mold.) Vas. – var. stacan. sl. stokanŭ (Cihac, II, 359), cf. rus. (do)stakanŭ.

Trimis de blaurb, 16.01.2009. Sursa: DER