stabulaţie

STABULÁŢIE s.f. Procedeu de întreţinere şi hrănire a animalelor prin menţinerea lor în grajd pe perioada de iarnă sau pe întreaga perioadă de creştere, de îngrăşare, de mulgere etc. – Din fr. stabulation.

Trimis de dante, 25.07.2004. Sursa: DEX '98



stabuláţie s. f. (sil. -ţi-e), art. stabuláţia (sil. -ţi-a), g.-d. stabuláţii, art. stabuláţiei

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



STABULÁŢIE f. Întreţinere şi hrănire a vitelor fără ieşire din grajd (în vederea obţinerii unor indici sporiţi). [G.-D. stabulaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. stabulation

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



STABULÁŢIE s.f. Procedeu de creştere, de întreţinere şi de hrănire a vitelor prin menţinerea lor pe perioada de creştere, de îngrăşare etc. în grajd. [gen. -iei, var. stabulaţiune s.f. / < fr. stabulation, cf. lat. stabulatio < stabulum – staul].

Trimis de LauraGellner, 25.09.2005. Sursa: DN



STABULÁŢIE s. f. metodă de creştere a vitelor prin menţinerea lor, temporară sau permanentă, în grajduri. (< fr. stabulation)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN