- stabilizator
- STABILIZATÓR, -OÁRE, stabilizatori, -oare, adj., subst. 1. adj. Care face stabil, care dă stabilitate. 2. s.n. Organ dintr-un sistem tehnic care asigură stabilitatea sistemului. 3. s.n. Aparat sau dispozitiv pentru menţinerea constantă a tensiunii surselor de alimentare cu energie electrică. 4. s.n. Partea fixă a ampenajului orizontal al unui avion. 5. s.n. Legătură elastică între capetele osiei unui autovehicul, care împiedică înclinările mari ale acestuia. 6. s.m. Substanţă care se adaugă unei soluţii pentru a-i mari stabilitatea sau pentru a o stabiliza; stabilizant. – Din fr. stabilisateur.Trimis de dante, 25.07.2004. Sursa: DEX '98STABILIZATÓR s. (chim.) stabilizant.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimestabilizatór adj. m., (chim.) s. m., pl. stabilizatóri; f. sg. şi pl. stabilizatoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficstabilizatór (tehn.) s. n., pl. stabilizatoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSTABILIZAT//ÓR1 stabilizatoroáre (stabilizatoróri, stabilizatoroáre) Care stabilizează; care face stabil. /<fr. stabilisateurTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSTABILIZAT//ÓR2 stabilizatoroáre n. 1) Aparat care menţine constantă tensiunea electrică de alimentare, indiferent de variaţiile tensiunii din reţea. 2) Parte imobilă la un aparat de zbor menită să-i asigure stabilitatea în atmosferă. 3) Dispozitiv care împiedică oscilaţiile prea mari ale unui vehicul de apă. /<fr. stabilisateurTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSTABILIZATÓR3 stabilizatori m. Substanţă chimică care poate stabiliza altă substanţă. /<fr. stabilisateurTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSTABILIZATÓR, -OÁRE adj. Care dă stabilitate. // s.n. 1. Partea fixă a ampenajului orizontal, care asigură stabilitatea avionului în timpul zborului. 2. Dispozitiv bazat pe principiul giroscopului care reduce oscilaţiile unei nave. 3. Aparat pentru menţinerea constantă a tensiunii surselor de alimentare cu energie electrică. // s.m. Substanţă care se adaugă unei soluţii coloidale sau unei suspensii pentru a-i mări stabilitatea; stabilizant. [cf. fr. stabilisateur].Trimis de LauraGellner, 04.05.2007. Sursa: DNSTABILIZATÓR, -OÁRE I. adj. care stabilizează, care dă stabilitate; stabilizant. II. s. n. 1. partea fixă a ampenajului orizontal, care asigură stabilitatea avionului în timpul zborului. 2. dispozitiv bazat pe principiul giroscopului, care reduce oscilaţiile unei nave. 3. aparat pentru menţinerea constantă a tensiunii surselor de alimentare cu energie electrică. 4. dispozitiv automat care contribuie la menţinerea constantă a liniei de ochire a tunului de pe tanc, indiferent de mişcările acestuia. III. s. m. substanţă care se adaugă unei soluţii coloidale, unei suspensii pentru a-i mări stabilitatea; stabilizant. (< fr. stabilisateur)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.