- spălătură
- SPĂLĂTÚRĂ, spălături, s.f. Faptul de a (se) spăla. 1. Curăţare a cuiva sau a ceva cu ajutorul apei, săpunului, detergenţilor etc. ♦ Apa murdară în care s-a spălat ceva; lături. ♦ Introducere a unui lichid (medicamentos) într-o cavitate fiziologică sau patologică a organismului pentru a o curăţa sau a o dezinfecta. 2. Acţiune de eroziune a pământului cauzată de şuvoaie; loc unde se produce o astfel de eroziune, urmă lăsată de şuvoaie. ♦ Pietriş adus de ape; loc acoperit cu acest pietriş. – Spăla + suf. -ătură.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98SPĂLĂTÚRĂ s. 1. spălare, spălat, (înv. şi reg.) spălătorie. (La prima spălătură a rufelor.) 2. (med.) clismă, (pop.) clistir. (A-i face cuiva o spălătură.) 3. (mai ales la pl.) lături (pl.), zoaie, (rar) scursori (pl.), (Transilv. şi Bucov.) hâlbe (pl.). (spălătură de vase.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeSPĂLĂTÚRĂ s. v. poşircă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimespălătúră s. f., g.-d. art. spălătúrii; pl. spălătúriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSPĂLĂTÚR//Ă spălăturăi f. 1) v. A SPĂLA. 2) Apa care rămâne după spălat; zoaie. 3) Loc spălat de ape. 4) Mâl amestecat cu pietriş adus de ape. /a spăla + suf. spălăturăăturăTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.