- spârcâitură
- spârcâitúră, spârcâitúri, s.f. 1. (înv. şi reg.) spârcâială. 2. (reg.) ţâşnitură dintr-un lichid; stropitură, spârc.Trimis de blaurb, 10.01.2007. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
spârcâitură
Look at other dictionaries:
spârc — SPÂRC, (1) spârcuri s.n., (2) spârci, s.m. 1. s.n. (pop.) Bucată mică (şi nefolositoare) din ceva. 2. s.m. (fam.) Epitet dat unui tânăr sau unui copil. [var.: spârci s.m.] – cf … Dicționar Român
spârcâială — spârcâiálă, spârcâiéli, s.f. (pop.) 1. eliminare prin împroşcare de excremente, mai ales sub formă lichidă (mai ales la păsări); spârcâit. 2. excremente de pasăre, găinaţ, spârcâitură. Trimis de blaurb, 10.01.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
