- sprăhui
- SPRĂHUÍ, sprăhuiesc, vb. IV. tranz. (reg.) A mişca un obiect încoace şi încolo; a scutura ceva (făcând să cadă praf).Trimis de Gammasigma, 27.09.2008. Sursa: DLRM
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
sprehui — sprehuí1, sprehuiésc, vb. IV (reg.; despre oameni) 1. a (se) mişca încoace şi încolo. 2. (în forma: sprăhui; despre fân) a întoarce. 3. (în formele: sprăhui şi şprehui) a (se) prăfui; a (se) murdări. Trimis de blaurb, 12.01.2007. Sursa: DAR … … Dicționar Român
praf — PRAF, (2, 3) prafuri, s.n. 1. Material format din particule solide foarte fine, provenite din fărâmiţarea naturală a scoarţei terestre, a unor corpuri solide, din unele procese biologice ale vieţuitoarelor etc.; pulbere, colb. ♦ Exp. A face (pe… … Dicționar Român
sprăhuiat — SPRĂHUIÁT, Ă, sprăhuiaţi, te, adj. (reg., adesea substantivat) Nebunatic, uşuratic. – v. sprăhui. Trimis de gall, 27.09.2008. Sursa: DLRM … Dicționar Român