- sprinţar
- SPRINŢÁR, -Ă, sprinţari, -e, adj. (pop. şi fam.) Plin de zburdălnicie; zglobiu, nebunatic. ♦ Sprinten, iute; jucăuş. ♦ fig. Hoinar, nestatornic. ♦ (Despre oameni) Uşuratic. – et. nec.Trimis de LauraGellner, 25.07.2004. Sursa: DEX '98SPRINŢÁR adj. 1. v. zburdalnic. 2. hoinar, nesta-tornic, (pop.) spulberatic. (Gânduri sprinţar.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSPRINŢÁR adj. v. fluşturatic, fluturatic, frivol, neserios, uşuratic, vânturatic, zvânturat, zvânturatic.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesprinţár adj. m., pl. sprinţári; f. sg. sprinţáră, pl. sprinţáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSPRINŢÁR sprinţară (sprinţari, sprinţare) 1) Care nu stă locului nici un moment; fără astâmpăr; zbanghiu; zvăpăiat; zburdalnic. 2) fig. Care denotă lipsă de statornicie; nestatornic; spulberatic; fluturatic. Gând sprinţar. 3) (despre persoane) Care manifestă uşurinţă în comportare; uşuratic; frivol. /Orig. nec.Trimis de siveco, 05.04.2008. Sursa: NODEXsprinţár (-ră), adj. – 1. (înv.) Van, inutil. – 2. Volubil, zglobiu, nebunatic. – var. înv. sprînţar. Origine necunoscută. Legătura cu sprinten (Tiktin; Scriban) pare incertă. Ar putea proveni din rădăcina expresivă piţ-, cf. pănţăruş şi alte der. care indică ideea de volubilitate.Trimis de blaurb, 13.01.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.