- berbant
- BERBÁNT, berbanţi, s.m. (înv. şi fam.) Bărbat afemeiat, crai. – Din ngr. berbántis.Trimis de paula, 02.06.2002. Sursa: DEX '98BERBÁNT s. v. afemeiat, crai.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeberbánt s. m., pl. berbánţiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficBERBÁN//T berbantţi m. înv. Bărbat uşuratic care se ţine de chefuri amoroase; afemeiat; crai; craidon. /<ngr. berbantisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXberbánt (berbánţi), s.m. – Hoţ, pungaş, şarlatan. – var. (Mold.) birbant. Mr. birbantu. it. birbante (› sp. bergante), prin intermediul ngr. μπερμπάντης (DAR); cf. şi tc. berbad, bg. berbant(in). Dicţionarele iau în consideraţie de obicei exclusiv accepţia secundară de "crai, bărbat afemeiat"; sensul primar este curent, totuşi, în limba romanticilor. Der. berbanterie, s.f. (hoţie, şarlatanie); berbantlîc, s.n. (pungăşie, şarlatanie), cu suf. tc., ca bg. berbantlyk.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.