- spontan
- SPONTÁN, -Ă, spontani, -e, adj. (Adesea adverbial) Care se face sau se produce de la sine, fără vreo cauză exterioară aparentă; care se face de bunăvoie, fără a fi silit de nimeni; care apare brusc, pe neaşteptate. ♦ Care acţionează cu promptitudine. ♦ Care nu este conştient. [var.: spontanéu, -ée adj.] – Din fr. spontané, lat. spontaneus.Trimis de LauraGellner, 25.07.2004. Sursa: DEX '98Spontan ≠ treptatTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeSPONTÁN adj. 1. v. brusc. 2. v. natural.Trimis de siveco, 09.06.2008. Sursa: Sinonimespontán adj. m., pl. spontáni; f. sg. spontánă, pl. spontáneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSPONTÁN spontană (spontani, spontane) şi adverbial 1) Care se face sau se produce de la sine. Mişcare spontană. 2) Care apare brusc, pe neaşteptate. 3) rar (despre plante) Care creşte de la sine; necultivat; sălbatic. /<fr. spontané, lat. spontaneusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSPONTÁN, -Ă adj. Care acţionează pe moment, cu promptitudine. ♦ (fiziol.; despre mişcări) Care se execută de la sine, fără vreo cauză exterioară aparentă. ♦ (Despre plante) Care cresc liber în natură, în stare sălbatică. [var. spontaneu, -ee adj. / cf. fr. spontané, lat. spontaneus].Trimis de LauraGellner, 04.05.2007. Sursa: DNSPONTÁN, -Ă I. adj. 1. care acţionează pe moment, cu promptitudine. 2. (fiziol.; despre mişcări) care se execută de la sine, fără vreo cauză exterioară aparentă. 3. (despre plante) care creşte liber în natură. II. s. n. (fil.) categorie a materialismului istoric care exprimă activitatea determinată direct de necesitatea istorică, obiectivă. (< fr. spontané, lat. spontaneus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.