splină

splină
SPLÍNĂ, spline, s.f. 1. Organ anatomic intern, moale şi spongios, de culoare roşie-violetă, situat în partea superioară stângă a cavităţii abdominale, care produce limfocite, anticorpi, depozitează sângele etc. ♢ loc. adj. Fără splină = (despre animale) care este rezistent la fugă, care nu oboseşte; (despre oameni) care munceşte intens fără să obosească. ♢ expr. A i se pune cuiva splina =a simţi dureri acute la splină, din cauza fugii, a mersului repede etc. 2. Plantă erbacee cu frunze în formă de splină (1) şi cu flori galbene-aurii; splinuţă (1) (Chrysosplenium altrenifolium). – Din ngr. splína.
Trimis de LauraGellner, 12.06.2005. Sursa: DEX '98

SPLÍNĂ s. (bot.; Chrysosplenium alternifolium) (pop.) splinuţă, (reg.) aurariţă, bulbuc.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

SPLÍNĂ s. v. crucea dinapoi, limbă, pisc.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

splínă s. f., g.-d. art. splínei; pl. splíne
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SPLÍN//Ă splinăe f. 1) (la om şi la animale) Organ de producere a limfocitelor, situat în regiunea stângă a cavităţii abdominale. 2) Plantă erbacee, neramificată, cu frunze ovale şi cu flori galbene-aurii, care creşte prin locuri umbroase şi umede. /<ngr. splina, lat. splen
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

splínă (-ne), s.f. – 1. Organ anatomic, lien. – 2. Contrafişă, tirant. – 3. Partea anterioară a unui vehicul. – Mr., megl. splină, istr. splinĕ. lat. splĕnem ‹ gr. σπλήν (Cihac, I, 260; Philippide, Principii, 148; Puşcariu 1625; REW 8164; Diculescu, Elementele, 476), cf. sl. splina, alb., bg. splin (Miklosich, Fremdw., 127). Der. din ngr. σπλήνα (Cihac, II, 701; Murnu 52; Tiktin) sau din sl. (Conev 90; Rosetti, III, 92) nu este posibilă, dacă se are în vedere rotacismul istr. şi din Trans. (cf. Petrovici, Dacor., X, 32). Der. splina (var. splini, însplina, însplinoşa), vb. (a suferi de splină anumite animale); splinuţă, s.f. (plantă, Solidago virga aurea). Din rom. provin mag. szplina (Edelspacher 22) şi bg. splină (Capidan, Raporturile, 212).
Trimis de blaurb, 12.01.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • splina — spliná, pers. 3 sg. splineáză, vb. I refl. (reg.; despre vite) a i se umfla splina; a se îmbolnăvi de splină; a se însplina. Trimis de blaurb, 11.01.2007. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • splínã — s. f., g. d. art. splínei; pl. splíne …   Romanian orthography

  • splinter — splin·ter || splɪntÉ™(r) n. small slender fragment that has broken off of a larger piece (of glass, wood, etc.); splinter group, faction v. break off into small slender fragments; cause to split into small slender fragments; separate into… …   English contemporary dictionary

  • splintering — splin·ter || splɪntÉ™(r) n. small slender fragment that has broken off of a larger piece (of glass, wood, etc.); splinter group, faction v. break off into small slender fragments; cause to split into small slender fragments; separate into… …   English contemporary dictionary

  • splinters — splin·ter || splɪntÉ™(r) n. small slender fragment that has broken off of a larger piece (of glass, wood, etc.); splinter group, faction v. break off into small slender fragments; cause to split into small slender fragments; separate into… …   English contemporary dictionary

  • splintery — splin·ter·y || splɪntÉ™rɪ adj. full of splinters or slivers; tending to split into small fragments, liable to splinter …   English contemporary dictionary

  • splinuţă — SPLINÚŢĂ, splinuţe, s.f. (bot.) 1. Splină (2). 2. Plantă erbacee meliferă din familia compozeelor, cu tulpină păroasă, cu flori galbene reunite în ciorchini (Solidago virgaurea). – Splină + suf. uţă. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX …   Dicționar Român

  • lien — LIÉN, lienuri, s.n. (anat.) Splină. [pr.: li en] – Din lat. lien. Trimis de LauraGellner, 23.05.2004. Sursa: DEX 98  LIÉN s.n. Splină. [pron. li en. / < lat. lien]. Trimis de Laur …   Dicționar Român

  • pancreas — PANCREÁS, pancreasuri, s.n. Glandă de formă alungită, aşezată înapoia stomacului, care are legătură cu splina şi cu duodenul. [pr.: cre as] – Din lat. pancreas, fr. pancréas, it. pancrea(s). Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98  PANCREÁS …   Dicționar Român

  • splenic — SPLÉNIC, Ă, splenici, ce, adj. Care aparţine splinei, privitor la splină. – Din engl. spleen. Trimis de LauraGellner, 25.07.2004. Sursa: DEX 98  splénic adj. m., pl. splénici; f. sg. splénică, pl …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”