abiogen

ABIOGÉN, -Ă, abiogeni, -e, adj. (biol.; despre medii) Care este lipsit de viaţă; (despre procese) care are loc, se petrece fără participarea materiei vii. [pr.: -bi-o] – Din fr. abiogène.

Trimis de ana_zecheru, 30.08.2002. Sursa: DEX-S '88



abiogén, -ă adj. în absenţa materiei vii. (din fr. abiogène)

Trimis de tavi, 08.01.2003. Sursa: MDN



abiogén adj. m., pl. abiogéni; f. sg. abiogénă, pl. abiogéne

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ABIOGÉN abiogenă (abiogeni, abiogene) Care nu este de origine organică. /<fr. abiogéne

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



*abiogén (-bi-o-) adj. m., pl. abiogéni; f. abiogénă, pl. abiogéne

Trimis de CristinaDianaN, 31.08.2006. Sursa: DOOM 2