- sperjură
- sperjúră s. f., g.-d. art. sperjúrei; pl. sperjúreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.
sperjură
Look at other dictionaries:
sperjur — SPERJÚR, Ă, (1) sperjuri, e, s.m. şi f., (2) sperjururi, s.n. 1. s.m. şi f. Persoană care jură fals sau care îşi calcă jurământul. 2. s.n. (Rar) Faptul de a şi călca jurământul; nesocotire a unui jurământ făcut; jurământ fals făcut în faţa… … Dicționar Român
