spectrometru

SPECTROMÉTRU, spectrometre, s.n. Instrument folosit pentru studiul spectrelor (1) prin măsurarea intensităţii fiecărei radiaţii monocromatice din spectru. – fr. spectromètre.

Trimis de pan111, 13.09.2007. Sursa: DLRM



SPECTROMÉTRU, spectrometre, s.n. Instrument folosit pentru studiul spectrelor (1) prin măsurarea intensităţii fiecărei radiaţii monocromatice din spectru. – Din fr. spectromètre.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



spectrométru s. n. (sil. -tru), art. spectrométrul; pl. spectrométre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



SPECTROMÉTR//U spectrometrue n. Aparat pentru măsurarea intensităţii liniilor spectrale. [Sil. spec-tro-me-tru] /<fr. spectrometre

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



SPECTROMÉTRU s.n. 1. Instrument pentru studiul spectrelor prin măsurarea intensităţii fiecărei radiaţii monocromatice din spectru. 2. Instalaţie complexă folosită în fizica nucleară pentru studierea spectrului de viteze sau de energii ale particulelor. [< fr. spectromètre, cf. lat. spectrum – spectru, gr. metron – măsură].

Trimis de LauraGellner, 18.04.2008. Sursa: DN



SPECTROMÉTRU s. n. 1. aparat în spectrometrie. 2. aparat în fizica nucleară pentru studierea spectrului de viteze sau de energii ale particulelor. (< fr. spectromètre)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN