spaţiona

spaţiona: SPAŢIONÁ, spaţionez, vb. I. tranz. (tipogr.; rar) A spaţia. [pr.: -ţi-o-] – Din germ. spationieren.

Trimis de dante, 25.07.2004. Sursa: DEX '98

SPAŢIONÁ vb. v. depărta, distanţa, îndepărta, rări, spaţia.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

spaţioná vb., ind. prez. 1 sg. spaţionéz, 3 sg. şi pl. spaţioneáză

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SPAŢIONÁ vb. I. tr. (Poligr.) A lungi sau a scurta rândurile culese. [pron. -ţi-o-. / < germ. spationieren].

Trimis de LauraGellner, 15.09.2005. Sursa: DN

SPAŢIONÁ vb. tr. a spaţia. (< germ. spationieren)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

spaţionare — SPAŢIONÁRE, spaţionări, s.f. Acţiunea de a spaţiona; spaţiere. [pr.: ţi o ] – v. spaţiona. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 spaţionáre s. f., g. d. art. spaţionării Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … … Dicționar Român
spaţia — SPAŢIÁ, spaţiez, vb. I. tranz. A rări, a distanţa, a despărţi prin spaţii mai mari (cuvinte, rânduri, obiecte). [pr.: ţi a] – Din spaţiu. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SPAŢIÁ vb. (tipogr.) a depărta, a distanţa, a îndepărta, a rări … Dicționar Român
spaţiu — SPÁŢIU, spaţii, s.n. 1. (fil.; la sg.) Formă obiectivă şi universală a existenţei materiei, inseparabilă de materie, care are aspectul unui întreg neîntrerupt cu trei dimensiuni şi exprimă ordinea coexistenţei obiectelor lumii reale, poziţia,… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias