sovon

SOVÓN, sovoane, s.n. (pop.) 1. Văl purtat de femei ca podoabă; spec. văl de mireasă. ♦ Pânză albă care se pune mirilor pe cap, la cununie. 2. Pânză cu care se acoperă trupul mortului; giulgiu. 3. (La pl.) Veşminte, podoabe de prisos; zorzoane. [var.: zovón s.n.] – cf. bg. s a v a n.

Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



SOVÓN s. v. giulgiu, linţoliu, văl, voal.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



sovón s. n., pl. sovoáne

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



sovón (-oáne), s.n. – 1. Văl. – 2. (Trans., Bucov.) Giulgiu. – var. săvon, zovon, zăvon. Origine îndoielnică. Din ngr. σάβανον "giulgiu" (Cihac, II, 713), cf. alb., bg., rus. sávan pare dificilă fonetic. Ar putea fi contaminat cu zăbun, mai ales că Scriban dă diferite sensuri cu înţelesul de "îmbrăcăminte". – Der. (în)sovoni, vb. (a se voala, a se acoperi cu un văl).

Trimis de blaurb, 07.01.2009. Sursa: DER