- sortator
- SORTATÓR, -OÁRE, sortatori, -oare, subst. 1. s.m. şi f. Persoană care lucrează la sortarea materialelor şi a produselor într-o fabrică, într-o uzină etc. 2. s.n. Maşină sau dispozitiv pentru sortarea diferitelor materiale şi produse. – Sorta + suf. -tor.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98sortatór (persoană) s. m., pl. sortatóriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficsortatór (maşină) s. n., pl. sortatoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSORTAT//ÓR1 sortatoroáre n. Maşină pentru sortare; maşină de sortat. /a sorta + suf. sortatortorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSORTAT//ÓR2 sortatoroáre (sortatoróri, sortatoroáre) m. şi f. Muncitor specializat în operaţii de sortare. /a sorta + suf. sortatortorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSORTATÓR, -OÁRE s.m. şi f. Muncitor care lucrează la sortarea materialelor, a produselor etc. // s.n. Maşină pentru sortat diferite materiale şi produse. [< sorta + -tor].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNSORTATÓR, -OÁRE I. s. m. f. muncitor care lucrează la sortarea materialelor, a produselor. II. s. n. maşină de sortat. (< sorta + -tor)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.