sorit

SORÍT¹, sorite, s.n. (log.) Raţionament compus dintr-o serie de silogisme aşezate astfel încât atributul unuia să fie subiectul silogismului următor, concluzia având ca subiect subiectul primului silogism şi ca atribut atributul penultimului silogism. – Din fr. sorite, lat. sorites.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



SORÍT², -Ă, soriţi, -te, adj. (pop.) Însorit. – v. sori.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



SORÍT adj. v. însorit.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



sorít s. n., pl. soríte

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



SORÍT s.n. Polisilogism contractat prin excluderea (exclude) concluziilor intermediare, care în polisilogismele iniţiale îndeplineau rolul uneia dintre premise. [< fr. sorite, lat. sorites, gr. soreites < soros – mulţime].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



SORÍT s. n. polisilogism, prin excluderea concluziilor intermediare, care în polisilogismele iniţiale îndeplineau rolul uneia dintre premise. (< fr. sorite, lat. sorites)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN