- sorcovi
- SORCOVÍ, sorcovésc, vb. IV. tranz. A colinda, a ura cu sorcova. ♦ fig. A bate, a lovi. – Din bg. survakam.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98SORCOVÍ vb. (reg.) a sorcovăi. (A sorcovi pe cineva de Anul Nou.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimesorcoví vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. sorcovésc, imperf. 3 sg. sorcoveá; conj. prez. 3 sg. şi pl. sorcoveáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA SORCOV//Í sorcoviésc tranz. 1) A ura cu sorcova. 2) fig. A lovi cu o vărguţă. /<bulg. survakamTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXsorcoví (-vésc, -ít), vb. – Obicei folcloric de Anul Nou, care constă în a ura noroc atingînd oamenii cu sorcova. bg. survakum (Conev 170; Candrea; Scriban), de la survaki "Anul Nou". – Der. sorcovă, s.f. (rămurică împodobită cu flori de hîrtie; femeie împopoţonată), postverbal (după Cihac, II, 354, din sl. sroka "punct", aluzie la aspectul său mîzgălit; după Tiktin, în relaţie cu noroc); sorcoveală, s.f. (obicei folcloric de Anul Nou).Trimis de blaurb, 05.01.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.