sor

SOR¹ s.f. v. soră.

Trimis de romac, 10.06.2004. Sursa: DEX '98



SOR², sori, s.m. (bot.) Grupare de sporangi situată pe faţa inferioară a frunzelor la ferigi. – Din fr. sore.

Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



FLOAREA-SÓRULUI s. v. păpădie.

Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime



SOR s. v. şorici.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



sor s. m., pl. sori

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



sor-cu-fráte s. m.

Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Dicţionar ortografic



sor¹, sori, s.m. (reg.) fiecare dintre grinzile groase aşezate pe părţile laterale ale coşului de pescuit, pentru susţinerea pereţilor acestuia.

Trimis de blaurb, 08.01.2007. Sursa: DAR



SOR s.m. (bot.) Grup de sporangi situaţi pe dosul frunzei de ferigă. [< fr. sore, cf. gr. soros – grămadă].

Trimis de LauraGellner, 26.04.2007. Sursa: DN



SOR s. m. grup de sporangi pe dosul frunzelor, la ferigi. (< fr. sore)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



sor (-ruri), s.n. – Piele rasă de porc. Origine incertă. Probabil trebuie admisă o formă vulgară sūs, *sūris "porc", (în loc de sūs, suis), ca mus, mūris, ōs, ōris etc. Der. din lat. *sūbĕr "plută" (Candrea; Scriban) nu pare posibilă. Se foloseşte în Tran. şi Maram. – Der. şorici (var. şoric, Mold. cioric(i), Banat sor()lic), s.n. (piele rasă de porc), care trebuie să provină din lat. vulgară suericulum, cuvînt ce apare în notele tironiene, fără explicaţie, între diferitele feluri de produse porcine (după Cihac, II, 341, din pol. skwarek, sb., cr. čvarek "jumări"; după Graur 188, din ţig. čor "barbă").

Trimis de blaurb, 04.01.2009. Sursa: DER