- son
- SON, (1) soni, s.m., (2) sonuri, s.n. 1. s.m. Unitate de măsură a tăriei sunetelor. 2. s.n. (Rar) Sunet; ton. – Din fr. son, lat. sonus.Trimis de LauraGellner, 23.05.2007. Sursa: DEX '98SON s. v. sunet, ton, tonalitate.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeson (unitate de măsură) s. m., pl. soniTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficson (sunet) s. n., pl. sónuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSON1 sonuri m. livr. Fenomen provocat de mişcarea vibratoare a unui mediu şi perceput cu auzul; sunet. /<fr. son, lat. sonusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSON2 soni m. fiz. Unitate de măsură a intensităţii sunetelor. /<fr. son, lat. sonusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSON- Element prim de compunere savantă cu semnificaţia "(referitor la) sunet", "sonor". [var. sona-, sono-. / < fr. son, lat. sonus].Trimis de LauraGellner, 01.12.2006. Sursa: DNSON s.n. Sunet, ton. [pl. -nuri. / cf. fr. son, lat. sonus].Trimis de LauraGellner, 15.09.2005. Sursa: DNSON s.m. (fiz.) Unitate de măsură a intensităţii sunetelor, egală cu intensitatea unui sunet cu frecvenţa de 1000 de hertzi şi cu nivelul de intensitate de 40 de foni. [< fr. son].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNSON1 s. n. sunet, ton. (< fr. son, lat. sonus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNSON2 s. m. unitate de măsură a intensităţii sunetelor, egală cu intensitatea unui sunet cu frecvenţa de 1000 de hertzi şi intensitatea auditivă de 40 de foni. (< fr. son)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNSON3(O)-/SONA- elem. "sunet, zgomot". (< fr. son/o/-, sona-, cf. lat. sonus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.