- solstiţiu
- SOLSTÍŢIU, solstiţii, s.n. Fiecare dintre cele două momente ale anului când Soarele se află la cea mai mare înălţime faţă de ecuator; datele calendaristice corespunzătoare acestor momente (21 iunie şi 22 decembrie), marcând ziua cea mai lungă sau cea mai scurtă din an. – Din lat. solstitium, fr. solstice.Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98solstíţiu s. n. [-ţiu pron. -ţiu], art. solstíţiul; pl. solstíţii, art. solstíţiile (sil. -ţi-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSOLSTÍŢI//U solstiţiui n. Fiecare dintre cele două momente ale anului când Soarele atinge cea mai mare sau cea mai mică înălţime faţă de orizont. ♢ solstiţiu de vară ziua de 21 sau de 22 iunie, când în emisfera boreală a Pământului este cea mai lungă zi şi cea mai scurtă noapte a anului. solstiţiu de iarnă ziua de 21 sau de 22 decembrie, când în emisfera boreală a Pământului este cea mai scurtă zi şi cea mai lungă noapte a anului. [Sil. sol-sti-ţiu] /<lat. solstitium, fr. solsticeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSOLSTÍŢIU s.n. Fiecare dintre cele două momente ale anului când Pământul se găseşte la cea mai mare distanţă de Soare (21 iunie şi 21 decembrie) care marchează ziua (respectiv noaptea) cea mai lungă. [pron. -ţiu. / cf. fr. solistice, it. solstizio, lat. solstitium < sol – soare, stare – a sta].Trimis de LauraGellner, 25.04.2007. Sursa: DNSOLSTÍŢIU s. n. fiecare dintre cele două momente ale anului (21 iunie şi 22 decembrie) când Pământul se găseşte la cea mai mare distanţă de Soare şi care marchează ziua (respectiv noaptea) cea mai lungă. (< fr. solstice, lat. solstitium)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.