solinariu

solináriu s.m. – Canal. gr. σωληνάριον (Murnu 51). sec. XVII, înv. Azi solinar, s.m. (par, stîlp, trunchi drept şi rotund; canal, tub, conductă), care apare şi în mr., cf. bg. sulinar "ţurţur", sb. sulundar "tub".

Trimis de blaurb, 02.01.2009. Sursa: DER