- solemn
- SOLÉMN, -Ă, solemni, -e, adj. (Adesea adverbial) 1. Care are loc după un anumit ceremonial; cu fast, sărbătoresc. 2. Important; grav, serios. ♦ Desăvârşit; intens, profund. ♦ Sfânt, sacru. ♦ Măreţ, grandios, maiestuos. 3. (Despre acte juridice) Care trebuie să respecte anumite forme pentru a fi considerat valabil. – Din lat. sollemnis.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98SOLÉMN adj., adv. 1. adj. v. festiv. 2. adv. v. sărbătoreşte. 3. adj. sacramental. (Formulă solemn.) 4. adj. sacru, sfânt. (Un jurământ solemn.) 5. adj. sacru, (livr.) sacerdotal. (Importanţa solemn a momentului.) 6. adj. (jur.) formal. (Act solemn.) 7. adj. important, însemnat, (înv.) solemnel. (Un moment solemn.) 8. adj. v. ceremonios. 9. adj. academic, distins, (livr.) elevat. (Ton solemn.) 10. adj. grav, serios, (livr.) marţial, (înv.) solemnel. (O ţinută solemn.) 11. adj. grandios, maiestos, măreţ, (înv.) solemnel. (O noapte solemn.) 12. adv. v. maestoso.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesolémn adj. m., pl. solémni; f. sg. solémnă, pl. solémneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSOLÉMN solemnă (solemni, solemne) şi adverbial 1) Care este celebrat cu pompă, cu fast; sărbătoresc; festiv. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă un caracter măreţ; plin de afecţiune; emfatic. Ton solemn. 3) (despre acte judiciare) Care se încheie conform unui anumit ceremonial; însoţit de anumite formalităţi festive. /<lat. sollemnis, it. solenneTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSOLÉMN adj. 1. Care are loc după un anumit ceremonial; sărbătoresc. ♦ De ceremonie. ♦ Sfânt, sacru. 2. Important, măreţ; grav. ♦ (Despre persoane) Plin de seriozitate, de gravitate; grav. [< lat. solemnis].Trimis de LauraGellner, 25.04.2007. Sursa: DN
Dicționar Român. 2013.