- sofra
- SOFRÁ, sofrale, s.f. (înv.) Masă mică, circulară şi foarte joasă, la care se mânca stând pe divan. – Din tc. sofra.Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98sofrá s. f. (sil. -fra), art. sofráua, g.-d. art. sofrálei; pl. sofráleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficsofrá, sofrále, s.f. 1. (înv.) masă mică circulară, şi foarte joasă, la care se mânca stând pe divan, pe un scăunel sau pe o rogojină. 2. ghizd (la fântână).Trimis de blaurb, 19.12.2006. Sursa: DARsofrá (-ále), s.f. – Măsuţă joasă pentru mîncare. – Mr. sufră. tc. sofra, din arab. süfret "provizii de drum" (Şeineanu, II, 324; Lokotsch 1937), cf. ngr. σοφρᾶς, alb., bg., sb. sofrá. – Der. sofragiu (var. sufragiu), s .m. (om de serviciu, ospătar), din tc. sofraci, cf. ngr. σοφραντζής, bg., sb. sofradžija; sufragerie (var. sofragerie), s.f. (cameră unde se serveşte masa). cf. sufertaş.Trimis de blaurb, 01.01.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.