- belaliu
- BELALÍU, -ÍE, belalii, adj. (reg.) 1. Dificil, greu. 2. Mofturos, năzuros, capricios. – Din tc. belâli.Trimis de paula, 02.06.2002. Sursa: DEX '98belalíu adj. m., f. belalíe; pl. m. şi f. belalíiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficbelalíu (belalíe), adj. – Năzuros, mofturos. tc. belal (Şeineanu, II, 46; Lokotsch 194; Ronzevalle 50); cf. ngr. μπελαλής. v. şi belea.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.