belaliu

belaliu
BELALÍU, -ÍE, belalii, adj. (reg.) 1. Dificil, greu. 2. Mofturos, năzuros, capricios. – Din tc. belâli.
Trimis de paula, 02.06.2002. Sursa: DEX '98

belalíu adj. m., f. belalíe; pl. m. şi f. belalíi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

belalíu (belalíe), adj. – Năzuros, mofturos. tc. belal (Şeineanu, II, 46; Lokotsch 194; Ronzevalle 50); cf. ngr. μπελαλής. v. şi belea.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

Look at other dictionaries:

  • belea — BELEÁ, belele, s.f. (fam.) Întâmplare neprevăzută care aduce necaz; pacoste, bucluc. ♢ expr. A da de belea = a avea o supărare, un necaz. ♦ Fiinţă care provoacă numai neplăceri, necazuri, încurcături. – Din. tc. belâ. Trimis de paula, 14.11.2007 …   Dicționar Român

  • chitcăit — CHITCĂÍT, Ă, chitcăiţi, te, adj. (reg.; despre oameni) Mocăit, ticăit. – et. nec. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CHITCĂÍT adj. v. mocăit, mocoşit, moşmon dit, ticăit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  chitcăít …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”