- sobă
- SÓBĂ1, sobe, s.f. Instalaţie pentru încălzit (cu lemne, cărbuni, gaze etc.) încăperile de locuit sau pentru gătit, făcută din cărămidă, din teracotă, din fier sau din fontă. – Din tc. soba.Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98SÓBĂ2, sobe, s.f. (reg.) Cameră, odaie de locuit. – Din magh. szoba.Trimis de IoanSoleriu, 26.07.2004. Sursa: DEX '98SÓBĂ s. 1. (reg.) cameniţă, cuptor, ploatăn, şpoier, şpor, şporhei. (sobă de încălzit.) 2. maşină, (prin Transilv. şi Olt.) plat, (Bucov., Transilv., Ban. şi Olt.) sparhat. (sobă de gătit.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeSÓBĂ s. v. bucătărie, cameră, încăpere, odaie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesóbă (instalaţie pentru încălzit, odaie) s. f., g.-d. art. sóbei; pl. sóbeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSÓB//Ă sobăe f. Instalaţie specială pentru încălzirea încăperilor. sobă de teracotă. [G.-D. sobei] /<ung. szobaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXsóbă (-be), s.f. – 1. Instalaţie pentru încălzit încăperile sau pentru gătit. – 2. (Trans., Olt.) Cameră, locuinţă. – Mr., megl. sobă. tc., bg. soba (Roesler 602; Tiktin; Ronzevalle 111), cf. mag. szoba, ngr. σόμπα. – Der. sobar, s.m. (fabricant sau instalator de sobe).Trimis de blaurb, 29.12.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.