- behaviorism
- BEHAVIORÍSM s.n. Teorie care pune la baza psihologiei comportarea nediferenţială a omului şi animalului faţă de un stimulent exterior organismului; comportamentism. [pr.: -vi-o-] – Din engl. behaviorism, fr. béhaviorisme.Trimis de paula, 26.01.2005. Sursa: DEX '98BEHAVIORÍSM s. (psih.) comportamentism.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimebehaviorísm s. m. (sil. -vi-o-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficBEHAVIORÍSM n. Curent în psihologie, care consideră drept obiect exclusiv al acestei ştiinţe comportamentul exterior al individului, eliminând conştiinţa. /<fr. béhaviorismTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXBEHAVIORÍSM s.n. Concepţie psihologică, mecanicistă şi agnostică, care consideră drept obiect al psihologiei comportamentul exterior, eliminând conştiinţa; comportamentism. [pron. -vi-o-. / < engl. behaviourism, fr. béhaviorisme, cf. engl. behaviour – comportare].Trimis de LauraGellner, 14.03.2009. Sursa: DN!behaviorísm (angl.) [beha pron. biheĩ] (-vi-o-) s. n.Trimis de Laura-ana, 13.07.2007. Sursa: DOOM 2BEHAVIORÍSM s. n. concepţie care consideră psihologia ca ştiinţă a comportamentului, ignorând conştiinţa; comportamentism. (< engl. behaviourism, fr. béhaviorisme)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.