- smirnă
- SMÍRNĂ1 adv. În poziţie de drepţi; (stând) nemişcat, ţeapăn (de frică, de respect). [var.: smírna adv.] – Din rus. smirno.Trimis de IoanSoleriu, 25.07.2004. Sursa: DEX '98SMÍRNĂ2 s.f. Răşină extrasă din scoarţa unui arbore exotic (Styrax benzoin), care arde răspândind un miros caracteristic şi care se foloseşte în medicină, în parfumerie, la ceremoniile religioase şi la îmbălsămare. – Din sl. smirna.Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98SMÍRNĂ s. benzoe, (înv.) miră. (smirnă serveşte ca esenţă în parfumerie.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeSMÍRNĂ s. v. granat, spilcuţă, tămâie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSMIRNĂ-DE-GRĂDÍNĂ s. v. tămâiţă.Trimis de siveco, 18.02.2008. Sursa: Sinonimesmírnă adv.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficsmírnă s. f., g.-d. art. smírnei; pl. smírneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSMÍRN//Ă smirnăe f. Răşină extrasă din scoarţa unui arbore exotic, care arde răspândind un miros specific, având diverse întrebuinţări (în medicină, parfumerie, la ceremoniile religioase). [G.-D. smirnei] /<ngr. smirna, sl. smirinaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXsmírnă s.f. – Benzoe, răşină a arborelui Styrax benzoi. – var. zmirnă. gr. σμύρνα, parţial prin sl. smirna, smirŭna (Tiktin; cf. Vasmer, gr., 135).Trimis de blaurb, 28.12.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.