smiorcăni

smiorcăní, smiorcănésc, vb. IV (reg.) 1. a plânge (a se preface că plânge) înăbuşit (alintat şi prefăcut) trăgând aerul pe nas cu zgomot; a (se) smiorcăi. 2. (despre copii) a bate (făcând să plângă). 3. (despre pisici) a întărâta. 4. a produce un zgomot asemănător clipocitului apei (prin mişcare, izbire).

Trimis de blaurb, 15.10.2008. Sursa: DAR