smeură

SMÉURĂ s.f. v. zmeură. (şi DLRLC)

Trimis de tavi, 13.10.2008. Sursa: DER



sméură (-ri), s.f. – Fructul roşu, aromat al unui arbust din familia rozaceelor. – var. zmeură şi der. Mr. asńură. Origine nercunoscută. Forma primitivă trebuie să fie *smeu, pl. s. smeuri, de unde sing. actual; legătura cu smeu "căpcăun" (Tiktin) este posibilă, dar nu pare clară şi nu explică mr. Etimonul *meulum ‹ meum "?" (Scriban) nu pare deloc convingător; originea ngr. (Tiktin; Roesler 575; Candrea) nu este posibilă. Poate e vorba de o rădăcină sl. sm(r)-, care indică un fruct sau un obiect, încreţit, cf. rus. smoródina "coacăză", smorčok "zbîrciog", smorstennyĭ "încreţit", sb. smigj, smrec, smreka "ienupăr"; bg. smrăštjam "a cuta, a încreţi". – cf. smorodin. Der. smeur (var. smeurar), s.m. (arbustul de zmeură, Rubus idaeus), smeuriş (var. smeurică), s.f. (Trans., Bucov., rezedă, Reseda odorata). – Din rom. trebuie să provină ngr. σμέουρον, tc. izmavula.

Trimis de blaurb, 25.12.2008. Sursa: DER