- smalţ
- SMALŢ, smalţuri, s.n. 1. Masă sticloasă formată din diverşi oxizi anorganici, cu care se acoperă suprafaţa obiectelor de ceramică sau de metal pentru a le face impermeabile, a le feri de oxidare sau a le înfrumuseţa; email. ♦ Material sticlos sau obiect făcut dintr-un astfel de material. 2. Substanţă albă şi lucioasă care acoperă suprafaţa vizibilă a dinţilor. [var.: (înv.) smalt s.n.] – Din ngr. smálto(n), germ. Schmalz.Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98SMALŢ s. v. email.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesmalţ s. n., (feluri, obiecte) pl. smálţuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSMALŢ smalţuri n. 1) Substanţă opacă, de diverse culori, formată din diferiţi oxizi anorganici, care se aplică pe suprafaţa unor obiecte metalice sau ceramice pentru a le face impermeabile, pentru a le proteja sau pentru a le înfrumuseţa; email. 2) Substanţă lucioasă, de culoare albă, care acoperă suprafaţa vizibilă a dinţilor. /<ngr. smalto, germ. SchmalzTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXsmalţ (-ţuri), s.n. – Email. – var. zmalţ, smalt, zmalt. Mr. smaltu. germ. Schmalz (Tiktin) şi ngr. σμάλτον ‹ it. smalto, cf. pol. smalta, mag. zsomálc (Trans. jumalţ, cf. Gáldi, Dict., 140). – Der. smălta, vb. (a emaila, mai ales în sens poetic), din ngr. (Bogrea, Dacor., IV, 846); smaltină, s.f., din fr. smaltine; smălţui, vb. (a da cu smalţ); smălţuitor, s.m. (emailor). cf. REW 8040.Trimis de blaurb, 25.12.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.