slovean

SLOV//EÁN sloveaneánă (sloveanéni, sloveanéne) Care ţine de slavi; propriu slavilor. /<sl. slovĕninu

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



sloveán (-éni), s.m. – 1. Slav. – 2. Sloven. sl. slovĕninŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 45), cf. schiau. Înlocuit treptat, cu primul său sens, de slav, s.m., din fr. slave şi cu al doilea de sloven, s.n. – Der. slovac, s.m. (locuitor din Slovacia); slovenesc (var. slavonesc), adj. (slav); sloveneşte (var. slavoneşte), adv. (în limba slavă); slovenie, s.f. (înv., limba slavă).

Trimis de blaurb, 24.12.2008. Sursa: DER