bechiu

BÉCHIU subst. (reg., în expr.) A nu şti (sau a nu zice, a nu pomeni, a nu pricepe nici) bechiu = a nu şti (sau a nu zice, a nu pomeni, a nu pricepe) nimic, nici un cuvânt, nici o boabă. – et. nec.

Trimis de paula, 02.06.2002. Sursa: DEX '98



!béchiu (reg., în expr.) s. n.

Trimis de Laura-ana, 12.07.2007. Sursa: DOOM 2