- sistolă
- SÍSTOLĂ, sistole, s.f. Fază de contractare fiziologică periodică, ritmică a musculaturii inimii, în timpul căreia sângele este expulzat din ventricule în artera pulmonară şi în aortă, iar din auricule în ventricule. – Din fr. systole.Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX '98sístolă s. f., g.-d. art. sístolei; pl. sístoleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSÍSTOL//Ă sistolăe f. Contracţie ritmică a muşchiului inimii, datorită căreia sângele este propulsat în artere. [G.-D. sistolei] /<fr. systoleTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSÍSTOLĂ s.f. Contracţia periodică, ritmică a muşchiului cardiac însoţită de împingerea sângelui din inimă în artere. [< fr. systole, cf. gr. systole – contracţie].Trimis de LauraGellner, 24.04.2007. Sursa: DNSÍSTOLĂ s. f. 1. contracţia periodică, ritmică a muşchiului cardiac, însoţită de împingerea sângelui din inimă în artere. 2. fază de contractare a vacuolelor pulsatile, la alge. (< fr. systole)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.