- sinelui
- SINELUÍ, sineluiesc, vb. IV. tranz. (reg.) A curăţa cu sinălăul părul de pe pieile tăbăcite ale animalelor. – Din magh. szinelniTrimis de IoanSoleriu, 24.07.2004. Sursa: DEX '98sineluí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. sineluiésc, imperf. 3 sg. sineluiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. sineluiáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.