- sincopă
- SINCÓPĂ, sincope, s.f. 1. Încetare subită (momentană sau definitivă) a funcţiei inimii, cu întreruperea respiraţiei şi pierderea sensibilităţii şi a mişcărilor voluntare. 2. (muz.) Efect ritmic, cu caracter dinamic, obţinut prin mutarea accentului unei măsuri de pe timpul tare pe cel slab anterior. 3. Fenomen fonetic care constă în dispariţia unei vocale sau a unui grup de vocale neaccentuate între două consoane ale unui cuvânt. 4. (Rar) Întrerupere, pauză. – Din fr. syncope.Trimis de IoanSoleriu, 24.07.2004. Sursa: DEX '98sincópă s. f., g.-d. art. sincópei; pl. sincópeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSINCÓP//Ă sincopăe f. 1) med. Pierdere bruscă a cunoştinţei datorită opririi inimii. 2) muz. Deplasare a accentului de pe un timp tare pe timpul slab anterior prin care se obţine un anumit efect ritmic. 3) lingv. Fenomen fonetic care constă în dispariţia unei vocale (sau unui grup de vocale) neaccentuate dintre două consoane. /<ngr. sinkopí, fr. syncopeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSINCÓPĂ s.f. 1. Pierdere a sensibilităţii şi a mişcărilor voluntare datorită încetării subite momentane sau definitive a funcţiei inimii, însoţite de întreruperea respiraţiei. 2. (muz.) Efect ritmic cu caracter dinamic, obţinut prin mutarea accentului unei măsuri de pe timpul tare pe cel slab. 3. Suprimarea unei vocale sau a unui grup de vocale neaccentuate din interiorul unui cuvânt. [cf. fr. syncope, lat. syncopa, gr. synkope < syn – cu, koptein – a tăia].Trimis de LauraGellner, 22.04.2007. Sursa: DNSINCÓPĂ s. f. 1. pierdere bruscă a cunoştinţei datorită întreruperii activităţii inimii, însoţită de întreruperea respiraţiei. 2. (muz.) efect ritmic cu caracter dinamic, prin deplasarea accentului unei măsuri de pe un timp tare pe timpul slab anterior. 3. dispariţie a unei vocale sau a unei silabe întregi (neaccentuate) între două consoane ale unui cuvânt. 4. întrerupere, pauză. (< fr. syncope)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.