sinafie

SINAFÍE, sinafii, s.f. Fenomen care se produce atunci când două versuri sunt strâns unite, astfel încât are loc eliziunea de la unul la altul sau acelaşi cuvânt termină un vers şi îl începe pe celălalt. – Din fr. synaphie, ngr. sináfia.

Trimis de IoanSoleriu, 24.07.2004. Sursa: DEX '98



sinafíe s. f., art. sinafía, g.-d. art. sinafíei; pl. sinafíi, art. sinafíile

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



SINAFÍE s.f. Fenomen care se produce atunci când două versuri sunt strâns unite, astfel încât are loc eliziunea de la unul la altul, sau acelaşi cuvânt termină un vers şi începe pe celălalt. ♦ Folosirea repetată a aceleiaşi conjuncţii (copulative). v. polisindet. [gen. -iei. / < fr. synaphie, gr. synapheia – unire].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



SINAFÍE s. f. fenomen în care două versuri sunt strâns unite, astfel încât are loc eliziunea de la unul la altul sau acelaşi cuvânt termină un vers şi începe pe celălalt. ♢ folosire repetată a aceleiaşi conjuncţii (copulative). (< fr. synaphie, gr. synapheia)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN