- simultan
- SIMULTÁN, -Ă, simultani, -e, adj., s.n. 1. adj. (Despre acţiuni, fenomene şi evenimente) Care are loc în acelaşi timp cu altul sau cu altele; concomitent. 2. s.n. Demonstraţie a unui şahist cu o clasificare superioară care joacă în acelaşi timp cu mai mulţi adversari de categorie inferioară. [var.: (înv.) simultanéu, -ée adj.] – Din germ. simultan, fr. simultané, lat. simultaneus.Trimis de IoanSoleriu, 24.07.2004. Sursa: DEX '98Simultan ≠ succesivTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeSIMULTÁN adj., adv. 1. adj. v. concomitent. 2. adv. v. concomitent. 3. adv. v. odată.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesimultán adj. m., pl. simultáni; f. sg. simultánă, pl. simultáneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficsimultán s. n., pl. simultáneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSIMULTÁN simultană (simultani, simultane) şi adverbial (despre evenimente, acţiuni etc.) Care se raportează la acelaşi moment temporal; în acelaşi timp; concomitent. /<lat. simultaneus, fr. simultaneTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSIMULTÁN, -Ă adj. Care se petrece, care are loc în acelaşi timp; concomitent. // s.n. Demonstraţie a unui şahist cu o clasificare superioară, care joacă în acelaşi timp cu mai mulţi adversari de categorie inferioară. [var. simultaneu, -ee adj. / < fr. simultané, cf. lat.t. simultaneus < simul – în acelaşi timp].Trimis de LauraGellner, 22.04.2007. Sursa: DNSIMULTÁN, -Ă I. adj. (şi adv.) în acelaşi timp; concomitent. II. s. n. demonstraţie a unui şahist care joacă în acelaşi timp cu mai mulţi adversari. (< germ. simultan, fr. simultané, lat. simultaneus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.