silepsă

SILÉPSĂ, silepse, s.f. Construcţie sintactică în care cuvintele se acordă după asociaţii logice şi nu după regulile gramaticale obişnuite; p. ext. figură de stil în care se foloseşte o astfel de construcţie sintactică şi în care un cuvânt este luat atât în sensul propriu, cât şi în cel figurat. – Din fr. syllepse, lat., ngr. syllepsís.

Trimis de LauraGellner, 23.07.2004. Sursa: DEX '98



silépsă s. f., g.-d. art. silépsei; pl. silépse

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



SILÉPS//Ă silepsăe f. Construcţie sintactică în care acordul cuvintelor se face după sens şi nu după regulile gramaticale. /<ngr. sýllepsis, lat. syllepsis, fr. syllepse

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



SILÉPSĂ s.f. Construcţie sintactică în care acordul se face potrivit ideii care predomină în mintea vorbitorului şi nu conform regulilor gramaticale; sineză; (p. ext.) figură de stil în care un cuvânt este luat atât în înţelesul lui propriu, cât şi în cel figurat. [< fr. syllepse, cf. lat., gr. syllepsis].

Trimis de LauraGellner, 16.04.2007. Sursa: DN



SILÉPSĂ s. f. 1. construcţie sintactică în care acordul se face după sens şi nu după regulile gramaticale; sineză. 2. procedeu prin care un cuvânt este luat atât în înţeles propriu, cât şi figurat. (< fr. syllpese, lat., gr. syllpesis)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN