sileaf

SILEÁF, sileafuri, s.n. (Turcism înv.) Brâu lat în care se purtau înfipte diferite arme. [var.: sileáh, seleáf s.n.] – Din tc. silâh "armă".

Trimis de LauraGellner, 22.07.2004. Sursa: DEX '98



sileáf s. n. (sil. -leaf), pl. sileáfuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



sileáf (-furi), s.n. – Brîu, centiron pe care se înfigeau arme. – var. seleaf, sileg, sileah. Mr. şileahe, megl. sileafi. tc. (arab.) silah (Şeineanu, II, 321), cf. ngr. σιλάχι, alb., bg. siljah. – Der. silihtar, s.m. (dregător turc, purtătorul spadei sultanului), din tc. silihdar (Şeineanu, III, 109), cf. ngr. σιλιϰτάρης.

Trimis de blaurb, 15.12.2008. Sursa: DER